1 B[trânula, c[tre Gaiub cel iubit, pe care-l iubesc întru adev[r.
2 Iubitule, m[ rog ca’ntru toate s[ spore\ti \i s[ ai tot atâta s[n[tate precum î@i este sufletul de spornic. 3 Mult m’am bucurat când au venit fra@ii \i au m[rturisit despre adev[rul t[u, despre felul cum tr[ie\ti tu întru adev[r. 4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am: s[ aud c[ fiii mei umbl[ întru adev[r.
5 Iubitule, ceea ce faci tu fa@[ de fra@i o faci cu credincio\iec, \i aceasta pentru str[inid, 6 care’n fa@a Bisericii au dat m[rturie despre iubirea ta. Bine vei face s[-i aju@i în c[l[toria lor într’un chip vrednic de Dumnezeu; 7 c[ pentru numele S[u au plecat ei la drum, f[r[ s[ primeasc[ nimic de la p[gâni. 8 Noi, deci, datori suntem s[-i sprijinim pe unii ca ace\tia, ca s[ le fim împreun[-lucr[tori pentru adev[r.
9 Eu am scris ceva Bisericii; dar Diotref, care @ine s[ fie primul între ei, nu ne prime\tee. 10 Pentru aceea, dac[ voi veni, îi voi aminti de faptele pe care le face, def[imându-ne cu vorbe ur_te; \i nemul@umit fiind el cu acestea, nici c[ el îi prime\te pe fra@i, nici c[-i las[ pe cei ce vor s[-i primeasc[, \i-i d[ afar[ din Biseric[.
11 Iubitule, nu urmaf r[ul, ci binele. Cel ce face binele, din Dumnezeu este; cel ce face r[ul, nu L-a v[zut pe Dumnezeu.
12 Lui Dimitrieg i s’a dat m[rturie din partea tuturor \i din partea adev[rului însu\i; m[rturie îi d[m \i noi, \i tu \tii c[ m[rturia noastr[ este adev[rat[.
